A slower reading speed is preferred if one is to truly retain everything from it.Ģ) This is a story chronicling a 2000-year history of a nation, with lots of important historical moments to be kept in mind. This is a book that one SHOULD NOT be rushing through:ġ) The content is similar to that of a school text book, even if the language used is a much friendlier one. I would suggest reading this book, after having gone through the formal high school history text books, as it creates a more interesting contrast between the "flowery" version taught at school, and the "actual" version. My only regret is not having listened to the audiobooks till the end, and rushing through the written version half way through.Īs the title notes, this is an extremely short history of the Romanians, from about 200 BC till 1991 AD. Once I gave it a chance however, I was surprised by how much I ended up liking it. This was one of those books whose title made me give it a wide berth, while the rest of the world was busy singing its praises. Translated into English as A Concise History of Romanians. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Din 1984, secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară. În mai 1972, capătă doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona.
În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris ziaristică Radio Europa Liberă secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I"). Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele.
Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Participă la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941) rănit în apropiere de Odessa. Licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940).
DJUVARA s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari.
0 kommentar(er)
